mâinea alexandra maria

scriu ce simt, ce gândesc, ce trăiesc…

ABOUT ME

Trăiesc într-un palat de cleştar şi nu am chef să ies de acolo.

Sunt normală, mă consider eu, după standardele altora balanţa înclina în altă parte.

Sunt liniştită, dar liniştea mea, probabil, e nelinişte pentru altcineva.

Ador să ascult muzică foarte linistita si foarte agitata.

Îmi place originalitatea, îmi place să visez, să privesc orice lucru mi se pare interesant şi să-i dau viata şi personalitate şi o poveste. Când sunt singură pe stradă obişnuiesc să îmi imaginez scenarii , mulţimi de întâmplări determinate de orice fel de acţiuni; fac asta de prea multă vreme şi am atâta fantezie încat în mintea mea cred că am trăit deja vreo 40 de vieti.

Am o stea, o stea pe cer, din univers, care arde fără foc, e mai rece decât rece încat arde mai rău decât focul dar numai la atingerea ei; înauntru e idealul meu.

Câteodată cred că ar fi trebuit să mă nasc în viitor; în mintea mea e amalgam de nebunii care aş vrea să le ating, dar mi se pare că acest “timp” ne costrânge pe mine, ideile şi visele mele.

Mă fascinează fiinţa umana. Oamenii mi se par interesanţi, să vorbeşti cu ei, să le pui întrebări, să le ceri părerea, să vezi cum acţionează. Îmi place foarte mult să desenez oameni, să văd fotografii, si sa felul în care gîndesc, dar de la depărtare. Sunt puţini oamenii care îmi plac aproape.

Mă străduiesc foarte mult să nu-mi supăr prietenii şi să le fiu de ajutor, motiv pentru care îmi este greu să iert, iert eu, iert, nu pot să nu iert, e mai grea partea cu uitatul.

Uneori simt nevoia să stau singură, să ies la o plimbare cu mine, să văd ce-am mai făcut, din păcate ne cam certam cand trebuie să facem cinste, eu şi mine suntem mereu falite.

Consider respectul foarte important, indiferent de tipul relatiei.

Am o mulţime de “obsesii”: sirenele, apa, muzica, fotografia, elfii, cerul, albastru, istoria antică, muzica indie şi clasică,  filozofia, cultura asiatică,pianul, Japonia, ochii negrii,panda, clavicula,Kokia, nasul turtit, desenele animate, genetica, poezia, geometria, stelele, plimbările foarte lungi, muntele, marea pustie, pictura, zborul, uniformele, pinguinii, obiectele ascuţite etc.

Îmi place machiajul. “Pun mascara să ascund lacul poluat si dermatograf să umbresc arsurile, alb in colţul interior al stelelor – le ajut să plutească. Fond de ten să-mi acopar ţesuturile căci eu n-am avut epidermă, şi roşu pe buze – eu mă hrănesc cu sânge crud. Pot să fiu elf, pot să fiu vampir sau sirenă, pot să fiu moartă şi n-ai să ştii.”

Superheroes. Îmi plac filmele, animaţiile, revistele, cărţile despre supereroi. Preferaţii mei …din câţi sunt: Batman, Storm (X-men), Wolverine :X, Professor X, Flash, Hawkwoman, Naruto ). Dintre aceştia cred că cel mai mult mi se aseamană Batman. Nu l-am vazut niciodată ca un erou, ci mai degrabă ca un protector.

Îmi place să compar obiectele cu oamenii, şi să dau anotimpurilor personalităţi. Toamna e preferata mea, plânge pe culori calde; eu cred că îşi spală sufletul. Dacă ar fi să mă compar cu un anotimp, aş spune că eu sunt iarna; cred că ea îşi pune mereu întrebarea: “Care este rostul meu?”, şi eu îmi pun această întrebare şi ca ea sper să am unul.

Mereu mi-am imaginat că voi schimba ceva, sau voi face un lucru important. Când eram mică visam că voi găsi o comoară şi cu ajutorul ei să construiesc un castel pentru toţi copii fără părinţi, acum nu mai visez la comoară.

Nu am visat niciodată la un print pe cal alb , prefer un cal negru =)), iar personajul castelului pentru mine ar fi un magician mascat în bufon; nici nu m-am gândit să locuiesc în castel, am vrut o cabană pe o plajă pustie: palmieri, nisip şi marea.

Am o imagine despre unde aş vrea să iau cina: în jur e universul, soarele doar pe jumatate, iar masa stă pe luna, eu pe un scaun iar pe celălt “?”, poate am să desenez această imagine, dar pana nu-l înlocuiesc pe “?” nu pot :- <.

Ploaia, ador ploaia, ploile de vară, să alerg să ma învârt şi să sar în bălţi.

Cred în Dumnezeu, în nemurirea sufletului, şi viaţa de apoi şi îmi place melodia Jesus Freak (mă consider unul)

Nu cred în cuvinte, cred în timp, totuşi mi se pare că nu am cuvinte de ajuns să exprim ce vreau, nici timp destul să reuşesc să cred în el… Aş mişca cuvintele, mi-aş atinge buzele cu genele gândului, aş prinde timpul într-o fotografie, i-aş spune să zâmbească şi să se îmbete.

Ieri ardeam, doar ochii stingeau flăcările. Azi simţeam cum se adună roua. Aer nu mai era, văzduhul era gaz. Iar daca aş fi scăpat o lacrimă, m-aş fi ars… Mâine e un nou azi şi un viitor ieri; trăiesc ieri proiectat azi pentru mâine, căci mâine e în curand ieri.