două puncte

doua puncte

Azi plouă.

E târziu si întuneric iar tu eşti plecat;

şi plouă, şi ascult stropii cum lovesc în geam,

stau culcată la pervaz şi privesc.

Oare tu simţi ploaia,

oare picăturile te-au atins?

Aş fugi afară dacă aş ştii

că şi tu dansezi cu aceeaşi stropi!

Oare acolo plouă?

Unde eşti acum vântul bate?

Ţi-e frig?

Aş striga vântului să se oprească,

dar nu ar asculta şoapta unui punct.

Totul se termină cu un punct.

Ar trebui să vii acasă, ţi-ar fi mai bine.

Am fi două puncte privind cum plouă, şi nu ţi-ar fi frig.

Două puncte sunt perfecte, nu înseamnă singur sau sfârşit,

şi putem privi mulţimile de stropi împreună.

Ar trebui să citeşti, e aşa de bine să fim doi!

Două puncte înseamnă continuarea unei fraze.

Nu ar fi bine să continuăm împreună?

cred că am sfârşit destul singuri,

aşa că am putea fi două puncte.

~ de chidori pe septembrie 2, 2008.